Picturi

meninas’ este una din cele mai remarcabile creatii ale picturii universale. Tabloul fascineaza prin zugravirea realista si in acelasi timp discreta a vietii de la curte, prin autenticitatea expresiei, surprinderea exacta a gesturilor si misterul mesajului ei. Recunoscuta drept una din cele mai impresionante picturi din istoria artei occidentale, capodopera lui Diego Rogdriguez de Silva y Velasquez este totodata si una din cele mai complexe si enigmatice lucrari. Nenumarate analize au incercat sa redea cu exactitate mesajul tabloului si sa explice sensurile acestuia.

Aflat in fata acestui tablou, privitorul are impresia ca a ajuns in sala palatului ca un musafir neasteptat, martor al vietii particulare a familiei regale. Scena pictata de artist se desfasoara in fostele Sali ale alui Baltazar Carlos, cedate dupa moartea infantei lui, lui Velasques. Infatisat asemeni unui nobil curtean artistul se reprezinta pe sine la lucru, in fata unei panze de dimensiuni impresionante, cu penelul si paleta in mana.

Stilu, de o libertate extraordinara al tuselor lui Velasquez este pus in evidenta in detaliu ce reprezinta chiar mana artistului, cu degetele elegant pozitionate pe pensula, accentuate de cateva urme de umbra si lumina. Acesta apare stand in timp ce se uita catre spectator. Pe pieptul sau se observa un simbol – crucea de Santiago (crucea Sfantului Iago) care detona rangul de cavaler conferit artistului (dupa moartea sa) de catre regele Filip al IV-lea. Simbolul a fost adaugat in tablou ulterior.

In centrul tabloului este prezentata infanta Margarita inconjurata de curtenii ei. Aceasta este surprinsa cu privirea catre spectator, dar in realitate se presupune ca se uita cartre carintii ei. Cu acel caracter direct al unui simplu instantaneu, Velasquez surprinde momentul in care printesa de cinci ani isi priveste parintii – pe Filip al IV-lea si pe Maria Anna a Austriei. Chipul copilei ramane partial intors catre cainele pe care il urmarise jucandu-se cu piticul.

In tablou, artistul aseaza laolalta toate rangurile curtii spaniole, de la cel mai inalt statut pana la cel mai mic, reprezentat prin cei doi pitici, Maria Borbola si Nicolas Pertusato, bufonii curtii regale. Parintii infantei (titlu dat copiilor regilor Spaniei si ai Portugaliei in afara primului nascut) sunt prezenti in tablou indirect, ca reflezie in oglinda ce se afla pe peretele din fundalul camerei. Este posibil ca intrarea lor sa fie elementul care atrage privirile celorlalte personaje din tablou. Chipurile celor doi sunt putin evidentiate dar esentiale pentru redarea mesajului tabloului – acestia ar trebui sa se afle langa privitor deoarece ei privesc scena pe care artistul o picteaza.

Inscriptia ornamentala in latina tradusa prin ‘Jean Van Eyck a fost aici/1434’ ce se afla desupra oglinzii, indica faptul ca tabloul indeplineste functia de certificat de casatorie vizual, van Eyck si un alt personaj servind drept martori ai ceremoniei. In comparatie cu Van Eyck care picteaza un portret clasic de cuplu, Velasquez pune in prim plan rolul relatiei cuplului regal-infanta. In oglinda din tabloul lui Velasquez alaturi de cele doua personaje regale este prezenta si o draperie rosie agatata deasupra capetelor lor.