Incontinenta urinara la femei
Incontinenta urinara la femei (pierderile involuntare de urina) este o afectiune destul de frecventa, ce afecteaza in principal femeile, dar putine indraznesc sa vorbeasca cu medicul lor. Acest lucru este regretabil, deoarece cel mai adesea acest disconfort poate fi ameliorat.
Probabilitatea de a pierde urina creste odata cu varsta, dar si femeile tinere pot fi afectate, mai ales dupa nastere. In afara de infectiile tractului urinar, care sunt insotite de obicei de alte simptome urinare (arsuri la urinare, urinare foarte frecventa, sange in urina), cauzele pierderilor de urina sunt foarte variate.
Desi fiziopatologia sa este complexa si etiologiile sale multiple (si adesea complicate), majoritatea situatiilor pot fi tratate de medicul primar. In afara de anumite situatii specifice, singura examinare necesara inainte de a propune un tratament conservator este un stix urinar.
Clasificarea simptomatica a incontinentei urinare
- Incontinenta de tip urgenta – mictiune urgenta (nevoie brusca si urgenta de a urina, dificil de amanat) insotita de pierderea unei cantitati mai mult sau mai putin importante de urina
Pierderea unor cantitati mici de urina in timpul presiunii intraabdominale crescute: stranut, ras, tuse sau pur si simplu in picioare
- Incontinenta de tip mixt – combinatie de tip de urgenta si incontinenta de tip stres (in proportie variabila)
- Incontinenta de tip preaplin – descarcare prin picurare – picatura mai mult sau mai putin continua, zilnica, legata de retentia urinara care poate fi secundara unui istoric de chirurgie pelvina / radioterapie, sau de leziuni neurologice suprasacrale.
Management si tratament
Managementul conservator se bazeaza pe modificari ale stilului de viata, fizioterapie specializata si, in unele cazuri, tratament medicamentos. Nu exista niciun studiu disponibil cu privire la eficacitatea unui tratament conservator combinat care sa combine aceste 3 modalitati. In studiile diverselor protocoale de fizioterapie, exista o reducere a frecventei episoadelor de incontinenta de aproximativ 60%.
Cel putin 3 din 4 femei gasesc o imbunatatire satisfacatoare a incontinentei lor, in timp ce doar o minoritate se considera cu adevarat vindecate. Este recomandat sa se inceapa cu un tratament conservator timp de 3 luni, iar in cazul unui raspuns insuficient, exista si posibilitati de management chirurgical.
