Anticoagulantele și când este necesară administrarea lor
Anticoagulantele sunt medicamente care ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge sau la împiedicarea extinderii celor deja formate. Ele sunt esențiale în tratarea și prevenirea unor afecțiuni grave precum tromboza venoasă profundă, embolia pulmonară, fibrilația atrială sau accidentul vascular cerebral ischemic.
Aceste medicamente nu „dizolvă” cheagurile deja existente, dar le împiedică să se mărească și reduc riscul formării altora noi. Administrarea lor trebuie făcută cu mare atenție și sub supraveghere medicală, deoarece pot crește riscul de sângerări.
Cum funcționează anticoagulantele
Coagularea este un proces natural al organismului prin care sângele se solidifică pentru a opri sângerarea în urma unei leziuni. În anumite condiții medicale, însă, coagularea se poate produce excesiv, ducând la formarea de cheaguri în vasele de sânge, ceea ce poate fi periculos sau chiar fatal.
Anticoagulantele acționează prin inhibarea anumitor factori din lanțul de coagulare, încetinind astfel formarea cheagurilor. Acest lucru este vital în situații în care există risc crescut de tromboză sau embolism.
Tipuri de anticoagulante
- Anticoagulante orale clasice:
- Warfarina (sau acenocumarolul) – necesită monitorizare strictă a valorii INR (timpul de coagulare)
- Anticoagulante orale de nouă generație (NOACs sau DOACs):
- Rivaroxaban, Apixaban, Dabigatran – nu necesită monitorizare frecventă, au acțiune mai previzibilă
- Anticoagulante injectabile:
- Heparina și heparina cu greutate moleculară mică (ex. enoxaparina) – folosite în spitale sau în faza acută a tratamentului
Aceste medicamente sunt prescrise în mai multe situații medicale, printre care:
- Tromboza venoasă profundă – formarea de cheaguri în venele profunde ale picioarelor
- Embolia pulmonară – migrarea unui cheag către plămâni, ceea ce poate bloca circulația sângelui
- Fibrilația atrială – ritm cardiac neregulat care favorizează formarea de cheaguri în inimă
- Proteze valvulare cardiace – care cresc riscul de coagulare
- Prevenția AVC-ului ischemic la pacienții cu factori de risc cardiovascular
Riscuri și precauții
Administrarea anticoagulantelor presupune un echilibru delicat între prevenirea formării cheagurilor și riscul de sângerare. Printre efectele adverse posibile se numără:
- sângerări nazale frecvente,
- apariția de vânătăi fără motiv,
- hemoragii digestive,
- sângerări urinare sau ginecologice.
Pacienții care urmează tratament cu anticoagulante trebuie să evite loviturile, să informeze medicul înainte de intervenții stomatologice sau chirurgicale și să respecte cu strictețe doza recomandată.
În cazul warfarinei, este important și controlul dietei, deoarece alimentele bogate în vitamina K (ex. spanac, varză, broccoli) pot influența eficiența tratamentului.
Anticoagulantele sunt medicamente esențiale în prevenirea complicațiilor trombotice, însă necesită o gestionare atentă și colaborare constantă cu medicul curant.
Folosite corect, ele pot salva vieți și îmbunătăți considerabil calitatea vieții persoanelor cu afecțiuni cardiovasculare sau circulatorii.
